— Nu îmi vine să mă rog seara. Cum să mă pregătesc
pentru rugăciune?
— Nu vrei să te rogi serile pentru că tu doar rosteşti
rugăciunile, nu te rogi de fapt. Şi de aceea le resimţi ca pe o povară.
Nu ai nici o dorire să fii cu Cel pe care Îl iubeşti
pentru că cel pe care îl iubeşti eşti chiar tu însuţi. Şi de aceea nu vrei să te rogi. Pentru că eşti
obosit şi cauţi odihnă şi confort pentru tine însuţi. Şi rugăciunea te
îndepărtează de tine însuţi (şi de nevoile tale imediate). Deci nu vrei să o
faci. Este timpul tău în care îţi porţi ţie
de grijă. Ai făcut atât de multe pentru
atât de mulţi în timpul zilei aşa că acum nu mai ai timp, eşti prea obosit.
Ţineţi minte cum era când credeaţi că sunteţi
îndrăgostiţi de cineva? Şi indiferent de ce ai fi făcut ziua întreagă, abia aşteptai
să-l vezi la sfârşitul zilei? Nu-ţi păsa dacă ai dormit sau nu, dacă stăteai în
zăpadă să vorbeşti cu el şi îngheţai de frig... Pentru că nu voiai să-l părăseşti.
Şi chiar dacă ştiai că trebuie să te trezeşti dimineaţa, nu-ţi păsa cât de
târziu ai fi rămas cu el. Pentru că credeai că-l iubeşti.....
Te-ai ruga dacă L-ai iubi pe Domnul! Ai da fuga
acasă pentru a fi cu El... În loc de ”Oooh, iar trebuie să o iau de la capăt cu
rugăciunea...” Dacă te-ai fi gândit la El toată ziua, nu ar fi fost o problemă.
Dar tu te-ai gândit doar la tine toată ziua. Şi tu Îl vezi pe Domnul ca pe încă
unul de care trebuie să te îngrijeşti înainte de a avea ceva timp şi pentru
tine!
Pr. Joachim
Parr din New York, convorbire la Mănăstirea Optina, 2014
Traducere
de Alina Nistor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu