De
aş decora casa mea perfect cu ghirlande şi globuri multicolore, instalaţii
sclipitoare, coroniţe fermecătoare şi lumânări frumos mirositoare, dar dragoste
nu dăruiesc, nu sunt decât un alt decorator.
Şi
de aş munci precum un sclav în bucătărie şi aş face zeci de feluri de mâncare,
de aş aranja masa perfect – precum un expert, dar dragoste nu dăruiesc, nu sunt
decât un alt bucătar.
Şi
de aş colinda pe cei orfani, aş hrăni un întreg azil de bătrâni şi le-aş dărui
toată averea mea, dar dragoste nu dăruiesc, nimic nu-mi foloseşte.
Dragostea
nu se dă numai la cei ce sunt în măsură să o ofere la schimb, ci se dă celor ce
nu o pot returna.
Dragostea
îşi aşteaptă soţul cu un surâs pe faţă. Dragostea se opreşte din gătit pentru
a-şi asculta copilul. Dragostea se opreşte din decorat pentru a-şi suna părinţii.
Dragostea nu pizmuieşte casa vecinului, nu se laudă cu porcul din coteţ şi nu
se făleşte cu bradul frumos împodobit.
Dragostea
ascultă fiecare colindător, nu se mânie când cei mici sparg globurile, nu vorbeşte
urât şi nu gândeşte răul.
Dragostea
nu se bucură când masa e încărcată cu bucate alese, dar se bucură când casa e
plină de oameni dragi.
Dragostea
ştie că trecerea dintre ani nu înseamnă doar artificii şi gălăgie, ci rugăciune
de mulţumire pentru bucuriile ce au trecut şi pentru binecuvântările care vor
veni.
Dragostea
toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
Dragostea nu cade niciodată.
Tableta
se va strica, bijuteriile se vor pierde, hainele se vor demoda, dar dăruind
dragoste vom dăinui.
Mihai-Alex
Olteanu,
www.doxologia.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu