miercuri, 15 ianuarie 2014

Putem să ne rugăm oriunde?



Putem să ne rugăm peste tot şi oriunde, totuşi există locuri unde rugăciunea îşi găseşte climatul firesc; aceste locuri sunt bisericile, împlinind făgăduinţa: „Îi voi bucura în locaşul Meu de rugăciune” (Is. 56, 7).

În biserică Dumnezeu este prezent într-un mod diferit
O biserică, odată sfinţită, odată delimitată, devine lăcaşul lui Dumnezeu. El este prezent acolo într-un mod diferit decât în restul lumii. În lume Dumnezeu este prezent ca un străin, un pelerin, Unul Care merge din uşă în uşă, care nu are unde să se odihnească; merge ca Stăpân al lumii care a fost respins de lume şi expulzat din împărăţia Sa şi care s-a întors să-şi mântuiască poporul. În biserică este acasă, e locul Său; nu e doar Creatorul şi Stăpânul de drept, dar este şi recunoscut ca atare. În exterior, El acţionează când poate şi cum poate; în interiorul unei biserici, are întreaga putere şi întreaga autoritate şi noi suntem cei care venim spre El.

Un loc unde Împărăţia se arată cu putere
Când construim o biserică ori delimităm un loc de rugăciune, facem ceva ce merge mult mai departe de semnificaţia evidentă a faptei. Întreaga lume creată de Dumnezeu a devenit un loc unde omul a păcătuit; diavolul a lucrat, o luptă se desfăşoară neîncetat; nu există loc pe acest pământ, care să nu fi fost pătat de sânge, suferinţă ori păcat. Când alegem o mică parte din el, invocând puterea lui Dumnezeu Însuşi, prin rituri care să transmită harul Său, pentru a-l binecuvânta, îl curăţăm de prezenţa duhului rău şi-l punem de o parte, pentru a fi punctul de sprijin pentru Dumnezeu pe pământ, recucerim pentru Dumnezeu o mică parte a lumii Sale profanate. [De aceea şi lupta împotriva construirii de biserici este atât de aprigă. (n.n)] Putem spune că biserica este un loc unde Împărăţia lui Dumnezeu se arată cu putere. Când venim la biserică, trebuie să fim conştienţi că intrăm într-un spaţiu sacru, un loc care aparţine lui Dumnezeu şi trebuie să ne comportăm pe măsură.
Mitropolitul Antonie de Suroj, Rugăciunea vie

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 77, ianuarie-februarie 2014

Niciun comentariu: