miercuri, 19 mai 2010

Căsuţa copiilor: Dumnezeu a creat lumea

Exerciţiu:
Închideţi ochii şi imaginaţi-vă că în lumea aceasta nu există nimic. Nici case, nici oameni care să le locuiască. Nici păsări, nici animale, nici peşti. Nici copaci, nici flori… Nu există nici măcar cerul cu stele, nici soarele, nici pământul, cu mările şi oceanele, absolut nimic. Totul este întunecat şi gol. Cum este, cum vă simţiţi?

„Să fie!”
Aşa era la început, nu exista nimic, în afară de Dumnezeu. Iar Dumnezeu este iubire, de aceea a vrut să creeze ceva minunat, plin de lumină şi culoare. Dar ca să facă lumea, aşa cum o ştiţi şi voi, era nevoie de materiale, care nu existau. Se poate face ceva fără material? Nu. Dar Dumnezeu este Atotputernic, şi El poate crea doar prin cuvânt. De aceea a spus doar: „Să fie!”. Ţine minte aceste cuvinte! A spus „Să fie!” şi astfel a făcut mai întâi cerul şi pământul, noaptea şi ziua, apoi mările, lacurile şi râurile. Pământul l-a umplut de iarbă verde şi flori multicolore, de copaci de toate formele şi mărimile. A făcut apoi soarele, ca să încălzească pământul, şi luna cu stelele, ca să mângâie nopţile.
Totul era foarte frumos, dar era încremenit, nu mişca nimic. De aceea Dumnezeu a făcut apoi păsările, insectele şi peştii, animalele, de la cele mai mici la cele mai mari.

Împăratul lumii
Iată că lumea este gata. Este ca un palat minunat, din care însă lipeşte împăratul. Împăratul care să o iubească, să o îngrijească şi să o păzească, aşa cum are cineva grijă de casa lui. Planul lui Dumnezeu este să dăruiască această lume atât de minunată celei mai frumoase dintre făpturile Sale. Nu e o făptură obişnuită, de aceea Dumnezeu nu o creează doar cu cuvântul, ca până acum. Ia pământ şi apă, le amestecă şi face lut. Începe să îl modeleze, aşa cum face olarul vasele sale, şi îl creează pe Adam. Se apleacă şi suflă în faţa lui suflare de viaţă, suflare în care pune toată dragostea Sa. Adam începe să clipească din ochi, apoi respiră adânc. În faţa lui se întinde o lume minunată, în toate culorile, cu toate sunetele şi miresmele ei. Adam este copleşit de atâta frumuseţe. O lacrimă i se rostogoleşte din ochi şi cade pe iarbă. Este semnul său de mulţumire către Dumnezeu.



Raiul, casa omului
Omul este o fiinţă creată de Dumnezeu după chipul Său, pentru a ajunge asemenea lui Dumnezeu: o persoană bună şi iubitoare, înţeleaptă şi răbdătoare, plină de bucurie. Pentru că era atât de important, Dumnezeu i-a pregătit o grădină în care să locuiască: Raiul. Şi i-a spus:
- Ţie ţi se cuvine Raiul! Eşti făcut pentru Rai, să-ţi aminteşti aceasta!
Adam şi-a pierdut graiul când a intrat în Rai. Cât de frumos era pământul, dar Raiul… Câte flori, câte culori, ce minunăţii!
Dumnezeu îi arată şi pomii Raiului, cu toate felurile de fructe. În mijlocul grădinii însă sunt doi pomi speciali: unul e pomul vieţii, iar celălalt pomul cunoştinţei binelui şi răului. Iar Dumnezeu îi dă lui Adam şi o poruncă: „Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!”
Dumnezeu îi dă şi o sarcină lui Adam: să pună nume tuturor animalelor, să devină naşul lor. Fiecare pereche trece prin faţa lui: câinele cu căţeluşa, pisoiul cu pisica, lupul cu lupoaica… Adam alege câte un nume pentru fiecare, care se potriveşte cu însuşirile lui. Îl cuprinde însă tristeţea. El nu are o pereche. Animalele nu vorbesc, nu plâng… Şi-ar dori să aibă şi el o persoană cu care să poată vorbi, pe care să o iubească şi de care să fie iubit.
Dumnezeu, care cunoaşte inima şi gândul omului, îşi spune în Sine că nu este bine pentru Adam să fie singur. Şi astfel creează femeia, din coasta lui Adam. Îi pune numele Eva, care înseamnă viaţă. Adam o ia de mână şi încep să meargă printre flori şi copaci, pe lângă lac. Nu spun nimic, doar se strâng de mână. Prin tăcerea lor ei spun: „Te iubesc! Ce mult te iubesc!”. Iar prin aceste cuvinte ei mulţumesc lui Dumnezeu şi îşi arată recunoştinţa lor. Cât de minunate sunt toate!

Activităţi:
  • 1. Luaţi o foaie de desen şi desenaţi lumea aşa cum credeţi că arăta ea după ce a creat-o Dumnezeu. Care sunt lucrurile care vă plac cel mai mult?
  • 2. Exerciţiu de imaginaţie: Imaginaţi-vă cum ar fi lumea, dacă nu ar mai exista nimeni în afară de voi? Puteţi să trăiţi singuri? De ce aveţi nevoie?
  • 3. Regulile: Dumnezeu i-a dat lui Adam o poruncă, o regulă pe care nu avea voie să o încalce. De ce credeţi că Dumnezeu dă porunci? Sunt importante regulile în viaţă? Cum s-ar comporta oamenii dacă nu ar exista nici o regulă? Închipuie-ţi că cineva care şi-ar dori jucăria ta te-ar lovi ca să ţi-o poate lua! Ne ajută regulile, poruncile lui Dumnezeu?
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 40 - mai 2010

Niciun comentariu: