marți, 13 ianuarie 2009

Soacra mea este ok

Prin definiţie, soacra este personajul negativ în toate bancurile, dar şi în unele poveşti adevărate. Ameninţarea soacrei constă adesea în a face viaţa alături de partenerul tău o adevărată luptă pentru supremaţie afectivă.

În multe cazuri sunt femei care vor să facă binele, dar depăşesc inconştient graniţa dintre “acesta este fiul meu” şi “acesta este soţul ei”. Cum ajung soacrele motiv de divorţ în cuplul conjugal? Cel mai frecvent, se amestecă între cei doi soţi, strică intimitatea cuplului prin vizite dese sau prin bârfe, critică stilul lor de viaţă şi încearcă să îi controleze în diverse aspecte ale vieţii.
În cazul fericit, soacra este mama jumătăţii tale, o femeie de treabă care te sprijină când ai nevoie, îţi povesteşte din copilăria lui/ei, e discretă ca o zâna, te ajută în creşterea copiilor, uneori îţi mai şi găteşte.
Din păcate, ne-am obişnuit atât de mult cu imaginea unei soacre de temut care face zile negre, atât ginerelui, dar mai ales norei, încât ne este greu să ne scuturăm de prejudecăţi şi să încercam măcar să înţelegem cum stau lucrurile în realitate.
Aşadar, pornim la drum cu prejudecăţi, ceea ce face ca poziţia soacrei să fie din start una ingrată, situată undeva între mit şi realitate.
M-am întrebat de unde provine acest mit şi cât este de real? Părerea mea este că cei din jur contribuie la formarea impresiei despre soacre şi contează mult şi ceea ce vedem în experienţa imediată. Avem şansa să vedem că mama se înţelege bine cu bunica, ne formăm o părere pozitivă. Dacă mama nu se înţelege cu mama lu’ tata, începem să ne închipuim cum va fi când vom fi noi mari şi tot aşa…
S-ar putea de asemenea să contribuie şi teoria avansată de psihologi conform căreia ar exista o legătură între tiparele psihologice parentale şi alegerea partenerului de cuplu. Se spune că individul îşi caută pereche o persoană care să reflecte tipul parental al părintelui de sex opus. Adică soţul meu m-a ales pentru că semăn cu mama lui? În cazul asta, ar trebui să mă înţeleg bine cu ea. Să nu uităm însă că doi magneţi de polarităţi identice se resping instant!
De ce se tem bărbaţii de soacre? De ce se tem nurorile? Există şi cauze reale, cu diverse ramificaţii şi nuanţări de la caz la caz. Cele mai semnificative cauze de luat în seamă mi se par gelozia dintre mamă şi soţie şi competiţia care se dă pentru inima fiului/soţului. Ceea ce ambii soţi trebuie să respecte cu sfinţenie este prioritatea căsătoriei în faţa familiei. Căsătorie înseamnă că familia întemeiată de tine este pe locul întâi. Punct. Restul e… poveste.
Raluca Ionescu, psiholog
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 24, ianuarie 2009

Un comentariu:

Anonim spunea...

foarte bun articolul.
Dar parerea mea e ca o soacra oricat de buna e tot...soacra e.
Si ma refer aici in primul rand la soacrele de fet.Aici este adevarata problema.Mamele de baieti tot timpul au ceva de comentat oricat de buna ar fi nora.
Cu mamele de fete e alta poveste.Ele sunt mai maleabile si vad in ginere baiatul ep care poate nu l-au avut.
Si sincer eu nu am vazut niciodata o soacra de baiat sa comenteze ceva sau sa zica ca fata ei nu e intretinuta bine si blabla-uri din astea