vineri, 17 octombrie 2008

Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie

(2) Sfânta Tradiţie

A luat naştere înainte de Sfânta Scriptură

Unul dintre criteriile pentru ca adevărurile despre Dumnezeu şi mântuire să se răspândească în lume, a fost ca ele să fie transmise prin viu grai, spre a fi mai uşor înţelese şi primite de către oameni. Cea mai eficientă modalitate de însuşire a adevărului mântuitor şi de întărire în credinţă este prin transmitere orală, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „Credinţa este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Dumnezeu”. Aceasta înseamnă că auzind cuvântul lui Dumnezeu propovăduit de către cei care Îl slujesc, oamenii se zidesc duhovniceşte şi se întăresc în credinţă. Din această cauză, Sfânta Tradiţie (calea orală de transmitere a adevărului) a precedat Sfânta Scriptură (calea scrisă).

Tradiţia Apostolică şi Tradiţia Bisericească
Din punct de vedere al conţinutului ei, Sfânta Tradiţie este una singură, dar privită sub aspectul perioadei de timp în care a fost transmisă, o diferenţiem astfel: Tradiţia Apostolică, adică învăţătura încredinţată prin viu grai de către Hristos Sfinţilor Apostoli şi Tradiţia Bisericească, adică învăţătura transmisă de Sfinţii Apostoli urmaşilor lor, pe care aceştia au transmis-o apoi mai departe din generaţie în generaţie, fără alterare.
Sfânta Tradiţie în faţa provocărilor contemporane
Privită unilateral, Sfânta Tradiţie ar părea ceva fix, de neschimbat, care nu ţine cont de legile dezvoltării şi evoluţiei omului. În realitate, Sfânta Tradiţie nu este o „încremenire în forme”, ci numai păstrarea nealterată a adevărului Dumnezeiesc, cel care este calea spre desăvârşirea omului.

„Evoluţia Tradiţiei”
Dacă am accepta formula de „evoluţie” a tradiţiei, ar părea că suntem de acord cu o schimbare a acesteia, dar dacă suntem de acord că fiecare epocă aduce un plus la nivelul cunoaşterii, putem accepta şi că există o „evoluţie” a tradiţiei privită prin prisma găsirii de noi forme de exprimare a aceluiaşi adevăr, conforme cu nivelul de înţelegere al fiecărei generaţii, sub raportul îmbogăţirii cunoaşterii.
Prin urmare atât Sfânta Scriptură cât şi Sfânta Tradiţie sunt modalităţi de transmitere către noi a adevărurilor care ne conduc spre o îmbunătăţire duhovnicească şi, în final, spre desăvârşire.

Niciun comentariu: