marți, 20 martie 2007

Scurtă meditaţie: Între fascinaţia căsătoriei şi mirajul fericirii

Poate că de multe ori, ca tineri aflaţi în căutări febrile pentru a ne găsi perechea ideală, ne-am pus întrebarea: De ce Dumnezeu nu ne ascultă rugăciunile? Poate că perechea ta îţi intersectează calea zi de zi, dar nu o vezi… Te-ai întrebat însă vreodată dacă nu cumva nu e momentul să întâlneşti perechea potrivită spre a te preda celuilalt în integralitate, suflet şi trup? Sufleteşte nu suntem suficient de copţi, ochii spirituali, ochii inimii noastre sunt prea fragezi să poată suporta tăria şi puritatea luminii divine care învăluie familia unită de dragul lui Hristos.
Viaţa de familie este o răstignire continuă pe altarul dăruirii lui Dumnezeu şi chiar dacă Dumnezeu ne zâmbeşte prin copiii pe care ni dăruieşte, lipsurile, greutăţile, necazurile şi ispitele inerente vieţii de familie creştine, toate acestea alcătuiesc cromatica unui tablou complet despre viaţă, a cărei sursă de alimentare cu tărie, culoare, parfum şi esenţă rămâne Hristos.
Foarte multe mame aleargă pe la mănăstiri şi preoţi spre a li se citi copiilor tot felul de slujbe, masluri etc. La necaz se activează faţa ascetică, postitoare a omului dispus la dietă severă şi rugăciuni îndelungate pentru a câştiga ceva ce îşi doreşte cu orice preţ. Şi totuşi de multe ori nu apare nici un rezultat… De ce? Pentru că modul în care bieţii oameni înţeleg lucrurile este total orizontal, neavând nimic din sinceritatea verticală ce te pune în contact cu Dumnezeul tuturor împlinirilor celor bune.
Dumnezeu ne poate răspunde imediat, dacă noi ne destăinuim în faţa Lui sincer, lăsăm falsele preocupări şi avem toate puterile sufleteşti concentrate pe descotorosirea de puterile întunecate ale sufletului şi de extirparea răului din noi. Important este să fim concentraţi pe Împărăţia Lăuntrică şi, în funcţie de cât este de arzătoare dorinţa noastră de curăţie sufletească, ascultarea rugăciunilor noastre va fi picurată în inimi şi în minţi sub chipul mirului corectei înţelegeri a obligaţiilor, jertfelor la care ne provoacă căsătoria.
Căsătoria nu este o loterie a vizelor, ci o luptă pentru câştigarea unui “bilet” pentru rai, rezervat pentru tine de către Hristos încă de la primirea Sfântului Botez şi rămâne la noi prin păzirea curăţeniei inimii. Nu te lăsa înşelat de diavol, care încearcă să falsifice, să copieze lucrurile lui Dumnezeu, hrănindu-ne cu „gânduri bune de rugăciune şi post” nefundamentate pe dialog sincer cu Dumnezeu. Căci după ce ne-am văzut căsătoriţi, tot din mila şi îngăduinţa Domnului, căutările noastre se vor îndrepta spre căutarea confortului şi bunăstării materiale cu orice preţ şi constatăm că nu am aflat împlinirea. Ba din contră! Mai ajungem şi la nenorocirea unui avort, sau poate la nenorocirea aventurii extraconjugale prin care diavolul ne promite că ne va îndopa cu fericire.
Concluzia tristă dar adevărată este că alimentându-ne cu false împliniri îl vom izgoni pe Dumnezeul Minunilor din sânul familiei, rămânându-ne doar soluţia cercetării bisericilor şi mănăstirilor, dar ale căror uşi să le deschidem cu cheia sincerităţii şi a hotărârii de a pune început bun pocăinţei.
Pr. Ionuţ Ilea
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 3 - martie-aprilie 2007

Un comentariu:

Anonim spunea...

Excelent articolul...Hristos e totul,El aduce liniste in sufletele oamenilor si in familiile lor.
Cosmin