Descoperirea sau Revelaţia dumnezeiască este lucrarea prin care Dumnezeu S-a făcut cunoscut oamenilor, arătându-le adevărul despre fiinţa, voia şi lucrările Sale.
Dovada iubirii paterne
Întrucât nu ne putem mântui doar prin efortul nostru personal, Dumnezeu ne împărtăşeşte permanent dragostea Sa, asemeni unui Tată iubitor. Puterile omului sunt limitate şi variază de la o persoană la alta, în funcţie de zestrea genetică şi de felul în care şi-a exersat fiecare facultăţile sufleteşti. Dar Tatăl-Dumnezeu îşi iubeşte în egală măsură toţi fiii şi revarsă Harul peste toţi, ajutându-i să-L cunoască şi să se depăşească, pentru a se mântui de rău şi a vieţui în comuniune cu El şi cu ceilalţi oameni.
Descoperirea (revelaţia) naturală
Când privim un orb ne gândim că este o binecuvântare să avem ochi pentru a-i vedea pe cei pe care îi iubim. Dar ce bine ar fi dacă am putea admira şi dragostea lui Dumnezeu care face ca gingaşul fir de ghiocel să spargă zăpada, pentru a înflori de dragul nostru. Sau ce frumos ar fi dacă în aproapele care aleargă cu bâta după noi am putea descoperi chipul lui Hristos, după care a fost creat el. Privind în jur, descoperim că întreaga lume are o ordine mai presus de înţelegerea noastră, care ne trimite cu gândul la ideea că trebuie să existe un Creator Atotputernic, un „făcător al tuturor celor văzute şi nevăzute”. Aşadar, Dumnezeu se descoperă tuturor prin cele pe care le-a creat, asa cum Brâncuşi se descoperă pe sine ca artist prin Coloana Infinitului, Poarta Sărutului sau alte creaţii ale sale.
Dar, acest mod de a se descoperi este limitat ca expresie şi incomplet, pentru că nu îl dezvăluie pe Dumnezeu în întregime, ci doar în raport cu anumite lucrări ale Sale.
Descoperirea (revelaţia) supranaturală
La început Dumnezeu ni s-a făcut cunoscut prin intermediul anumitor oameni aleşi, care au comunicat semenilor lor voia lui Dumnezeu (cum au fost drepţii, patriarhii, proorocii din Vechiul Testament), iar mai târziu, prin descoperirea Sa personală, fiind modul cel mai expresiv prin care Dumnezeu S-a făcut cunoscut nouă: prin întruparea Sa. Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul Hristos, a intrat în lume prin naşterea Sa din Fecioara Maria, a luat chip de om pentru a comunica mai uşor cu oamenii, pentru a le vorbi pe limba lor şi pentru a le vorbi despre Dumnezeu cu mijloacele pe care le înţelege omul cel mai bine. Calea supranaturală este superioară celei naturale şi o completează.
Revelaţia supranaturală ne-a fost transmisă pe două căi: Sfânta Scriptură (calea scrisă) şi Sfânta Tradiţie (calea orală, fixată apoi şi în scris).
Pr. Adrian Magda
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 19 - august 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu