Ce înseamnă numele meu?

Antonia – vine din limba greacă şi înseamnă „floare“. Acest nume aminteşte de frumuseţea şi gingăşia florilor, ca şi de sensibilitatea lor. Aşa cum florile necesită o îngrijire atentă, zilnică chiar, pentru a ne putea bucura de strălucirea lor, tot astfel sufletul nostru trebuie păstrat curat, în lumina binecuvântată a credinţei. Omul nu este numai trup, ci trup şi suflet, materie din lumea văzută şi suflare divină din lumea nevăzută. De aceea, precum pentru trup, aşa şi pentru suflet, să ne îngrijim zilnic, căci nesocotirea unei părţi se face în defavoarea celeilalte.
În onomastica românească acest nume are următoarele derivate: Antoniu, Antonie, Andone, Antoaneta, Antonela, Toni, Antonio, etc.
Pe 17 ianuarie sărbătorim pe Sfântul Cuvios Antonie cel Mare, considerat părintele vieţii monahale, deoarece a avut numeroşi discipoli care l-au urmat în pustiul unde s-a retras de tânăr dorind o viaţă simplă, închinată lui Dumnezeu, în linişte şi rugăciune. O parte din învăţăturile sale se găsesc în Patericul egiptean. „Un frate a zis lui Avva Antonie: roagă-te pentru mine! Zis-a lui bătrânul: nici eu nu te miluiesc, nici Dumnezeu, dacă tu însuţi nu te vei sili şi nu te vei ruga lui Dumnezeu.“

Simeon – vine din limba ebraică şi înseamnă „Domnul a auzit, Domnul a ascultat“, numele acesta amintindu-ne că Dumnezeu este mereu alături de noi, ascultându-ne rugăciunile, păzindu-ne şi întărindu-ne în fiecare clipă a vieţii noastre. Avva Isaia are un cuvânt în legătură cu aceasta: „Nu se poate ca Dumnezeu să nu asculte rugăciunile omului, dacă omul ascultă poruncile Domnului!“
Din limba greacă numele Simeon se traduce „semn ceresc, mărturie“ şi ne aminteşte de mărturia pe care creştinul trebuie să o dea tuturor despre Dumnezeu prin viaţa sa, aşa cum dreptul Simeon cel primitor de Dumnezeu a dat mărturie despre Fiul lui Dumnezeu, când a fost adus la templu la 40 de zile, zicând despre El că este „Lumină spre descoperirea neamurilor“. Pomenirea Sfântului şi dreptului Simeon se face la 3 februarie.
În 12 martie Biserica noastră mai pomeneşte un sfânt cu numele Simeon, Sfântul Simeon Noul Teolog, trăitor în veacul al XI–lea, care şi-a închinat viaţa slujirii şi contemplării lui Dumnezeu. În toată viaţa sa a dat mărturie despre Dumnezeu mai ales prin cuvântul scris şi propovăduit, caracterizat de o gândire profundă în acord cu experienţele sale mistice, fapt pentru care a fost supranumit Noul Teolog.
Numele Simeon înregistrează în onomastica românească următoarele derivate: Simion, Simon, Simona, Sima, Simina, Simi, Şimon, etc.

A consemnat Pr. Ion Tărcuţă

Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 13 - februarie 2008