vineri, 15 iunie 2007

Fericirea înseamnă maturitate

Multe cupluri fac greşeala să creadă că atunci când spun DA toate sunt împlinite. Consideră că, dacă urcă împreună treptele bisericii, au urcat şi scara care duce în al nouălea cer.
Unii sociologi au dorit să redea această mentalitate în filmele de la Hollywood şi în televiziuni. Alţii scriitorii romantici. Poate că sunt de vină şi autorii versurilor unor melodii mult ascultate.
În acest moment nu ne interesează însă să căutăm cauzele atât timp cât ne interesează să înţelegem evenimentele. Căsnicia reuşită poate să fie „construită în cer“, însă în realitate seamănă mai mult cu jucăriile stricate pe care le armonizează cineva singur, când adăugând, când ridicând, când tăind, când egalând, când completând, până ajunge să dea naştere la ceva frumos, care să-i ofere bucurie pentru totdeauna.
Dacă priveştij în dicţionar la cuvântul „fericire“, vei citi aceste explicaţii interesante: „Fericire este provocată de reuşita a ceea ce consideră cineva bun. Satisfacţia înseamnă un fel de fericire paşnică în care rămâne cineva după împlinirea dorinţelor sale, chiar dacă nu s-au materializat toate speranţele sale“.
Acest lucru este valabil chiar şi pentru cuplurile cele mai fericite. Căsnicia nu schimbă, ca prin farmec, omul nedesăvârşit în om desăvârşit. Fiecare om are lipsurile lui. Ca să răspundă cineva la o astfel de provocare e o chestiune de maturitate. Fiecare dintre noi am fost cândva îndrăgostiţi de imaginea ideală a aceluia pe care l-am visat a fi partenerul desăvârşit de viaţă. Dacă fiecare dintre voi continuă să păstreze în minte acea imagine ideală pe care şi-a construit-o cu ajutorul fanteziei, atunci să se pregătească să trăiască adevărate deziluzii.
De aceea este foarte important să laşi copilăriile care se potrivesc numai eroilor din visurile tale de puştoaică. Pentru că dacă persişti în ele, rişti să faci câteva greşeli grosolane. Vei pierde timp preţios şi multă energie încercând să îl transformi pe soţul tău în ceva ce el nu va fi niciodată. Probabil că ţi se va întâmpla des să insişti exagerat de mult asupra a ceea ce nu este şi să uiţi toate calităţile ce constituie adevărata lui personalitate.
Într-o căsnicie adevărată, două persoane încearcă să îmbine trăsăturile caracteristice ale fiecăruia într-o unitate care să se potrivească amândorura. Participarea celor doi la o astfel de încercare constituie forţa exterioară a unei căsnicii reuşite.
Să nu cazi victima impresiilor exterioare. Nu suntem nici unul fără greşeală. Studiază cu sinceritate părţile lui negative. Priveşte cu atenţie şi slăbiciunile tale, apoi caută să vezi cum se pot îmbina defectele voastre cu calităţile, astfel încât să obţineţi cele mai bune şi puternice rezultate.
După căsătorie devenim mult mai sensibili la decepţii şi supărări decât înainte. Maturitatea însă ne ajută să trecem peste ele şi să construim împreună. Şi fiţi convinşi că merită acest efort.
Charlie W. Shedd, Scrisori Caterinei – sfaturi unei tinere căsătorite
Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 5 - iunie 2007

Niciun comentariu: